Din cand in cand este bine sa ne amintim de radacinile noastre stramosesti pentru ca ele reprezinta adevarata valoare a unui popor. Intr-o Romanie sa spunem, moderna, a zilelor noastre incepe din ce in ce mai mult sa se aprinda dorinta de reintoarcere la traditional, de descoperire, reinviere si valorificare a unor obiceiuri, meserii, traditii stramosesti. Incepem sa invatam sa apreciem mai mult ceea ce am primit mostenire de-a lungul anilor, din mosi stramosi si incercam sa ducem mai departe.

De foarte multe ori auzim la parintii sau bunicii nostrii expresii precum: “ Nu se mai fac acum lucruri de calitate cum se faceau odata”, “Produsul cutare nu mai are gustul de odinioara, nu se mai respecta ingredientele sau etapele de fabricare”. De aceea astazi ne-am gandit sa va povestim despre lucrurile bune de odinioara, despre meserii, activitati sau indeletniciri traditionale romanesti care se mai practica, cu greu, si in zilele noastre.

Inainte de 1989 Romania era bogata in mesteri populari foarte priceputi si apreciati care se ocupau cu olarit, cu prelucrarea lanei pentru tesut, cu prelucrarea sticlei, cu confectionarea de opinci, palarii, ii, mesteri cojocari, mesteri fierari si multi altii. Se mai gasesc si astazi mici ateliere de familie in care lucreaza copii alaturi de parintii si bunicii lor de la care invata meserie. Acestea se regasesc in mare parte la sate unde traditiile sunt pastrate si duse mai departe din generatie in generatie, iar la orase gasim mici magazine cochete, din care se pot achizitiona obiectele realizate de acesti mesteri populari.

Ce meserii traditionale mai gasim astazi?

Undeva prin Moldova functioneaza un atelier de dărăcit lâna, adica de scărmănat/piepănat lana. O activitate care a fost candva cu adevarat infloritoare cand oamenii obisnuiam sa valorifice lana de la oi pentru confectionarea de articole de imbracaminte, covoare, plapumi etc. Ce face mai exact mesterul nostru: aseaza bucatile de lana spalate si uscate in prealabil pe o banda de lucru in utilajul de daracit, apoi acestea sunt prelucrate cu ajutorul unor cilindrii prevazuti cu un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel. La final lana este scoasa din utilaj sub forma unui bobin. Apasati aici  pentru a vedea exact cum functioneaza o masina de daracit lana.

Odata incheiat acest proces urmeaza o noua in prelucrarea lanei pana a fi gata de folosit la tesut, repectiv torsul lanei.  De obicei femeile, gospodinele se ocupau cu torsul lanei cand se strangeau in grupuri la sezatoare. Imi amintesc cu drag cand mergeam si eu la bunica la tara si stateam iarna in casa, la caldura sobei si ma invata sa torc. Pentru torsul lanei este nevoie de un fus, un obiect din lemn care are la un capat un varf ascutit ce ajuta la rasucirea lui, iar la celalalt capat este rotund. Nu este greu sa torci lana, iti trebuie putina indemanare si rabdare la inceput pana inveti; cu o mana se tine fusul pe care il rasucim incontinuu, incet, iar cu cealalata mana desfacem si tragem usor de lana pentru a se forma firul ce se prinde pe fus. Prelucrarea lanei este o meserie, o indeletnicire traditional romaneasca  care din pacate in zilele noastre nu prea se mai practica deoarece oamenii s-au obisnuit sa cumpere haine, covoare si alte obiecte textile aduse din import si confectionate in mare parte din fibre sintetice.

Eu ma mandresc cu plapuma de lana primita de la bunica si care ma incalzeste in fiecare iarna. J

Mesteri cojocari sau cei care confectioneaza opinci, palarii se gasesc  din ce in ce mai greu, pentru ca nu mai sunt cumparatori ca odinioara pentru produsele realizate de ei cu atata migala si dragoste. Doar prin Maramures, Bucovina si in alte zone si sate ale tarii unde se obisnuieste ca de sarbatori sau duminica la Biserica oamenii sa imbrace port popular, se gasesc persoane interesate sa cumpere un cojoc traditional, o palarie sau opinci. Insa odata achizitionate, acestea sunt pastrate si rezista mult timp, astfel incat intalnim astazi la sate, imbracaminte pastrata in familie din generatie in generatie si care arata impecabil, aproape ca noua. Acest fapt se datoreaza atat priceperii mesterilor cat si a materialelor de foarte buna calitate folosite: lana, piele tabacita.

Alte meserii traditionale romanesti sau mesteri populari care au fost candva mandria tarii sunt: mesteri iconari, mesteri pielari, mesteri cofetari, cioplitori, lingurari, pantofari, ceasornicari, reparatori de stilouri si multi altii.
Unii dintre acesti mesteri populari care se incapataneaza sa pastreze inca deschise micile lor ateliere intr-o lume hightec reprezinta legatura noastra cu vremurile de odinioara, cu traditiile si valorile care au stat la baza dezvoltarii poporului. Ei spera ca in fiecare zi sa le treaca pragul pravaliei tot mai multi romani care apreciaza un lucru unicat si de valoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *